Ionel Bostan

Membrii Curţii de Conturi Europene (CCE) se numesc – cîte un reprezentant din fiecare stat membru – pentru o perioadă de şase ani. In cazul României, dată fiind scurgerea respectivului interval (2007-2012), ne aflăm deja într-o situație de excepție. Și anume, intervine prelungirea automată de mandat a persoanei nominalizate în 2006, deoarece ”Cu excepţia destituirii, membrii Curţii de Conturi rămîn în funcţie pînă la înlocuirea lor” (art. 286., al.5, din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene/ TFUE). Evident, nu s-ar fi recurs la această prevedere dacă propunerea Executivului nostru, făcută în iunie 2012, ar fi înregistrat parcurgerea cu succes a tuturor pașilor procedurali. Aceștia se referă la obținerea avizului Comisiei de Control Bugetar (este consultativ), a votului favorabil de la plenul Parlamentul European (PE), precum şi a avizului Consiliului European. Dacă la prima încercare candidatul României nu a trecut ”probele”, altfel stă situația în cazul Bulgariei. Aceasta a promovat o economistă de 37 ani, Iliana Ivanova, care a deținut ani în șir funcţii de auditor și analist financiar. Studiile de licență și masterat și le-a făcut la Universitatea din Varna (Relații economice internaționale), dar are și MBA la Thunderbird University, Arizona (2004). Următoarea nominalizare din partea țării noastre ar putea să se concretizeze în desemnarea efectivă a noului reprezentat la CCE, pînă în martie a.c. Prin activitatea celor 27 de membri ai săi, CCE examinează legalitatea veniturilor şi cheltuielilor UE, asigură buna gestiune financiară și semnalează (prin rapoarte către PE) orice neregulă depistată. Spicuind din TFUE, reținem că respectivii membri nu pot exercita nicio altă activitate profesională, indiferent că este remunerată ori se desfășoară pe bază de voluntariat. În același timp, le sînt aplicabile Dispoziţiile Protocolului privind privilegiile şi imunităţile Comunităţilor Europene care îi privesc pe judecătorii Curţii de Justiţie a UE. În activitatea lor, ”membrii Curții de Conturi nu solicită şi nici nu acceptă instrucţiuni de la nici un guvern şi de la nici un alt organism” (art. 286., al.3, TFUE). În fine, dat fiind statutul special al instituției în cauză, aceștia au anumite obligații și după încheierea mandatului. Între acestea, pe cea de onestitate şi prudenţă în a accepta anumite funcţii sau avantaje.

Încă din noiembrie a.c., MFP avea elaborată ultima variantă de text privind modificarea şi completarea Legii nr.500/2002 a finanţelor publice. Așa cum însuși inițiatorul recunoaște în expunerea sa de motive, unele prevederi avute în vedere – la a 31-a modificare a legii amintite (în medie, 4 modificări pe an, din 2002) – sînt sugerate de Curtea de Conturi. Aceasta, pentru că, în controlul gestionării banului public, Curtea a identificat multiple probleme care au făcut obiectul unor rapoarte deja publicate. Tocmai de aceea, acum se reglementează și aspectul stabilirii culpei si obligării la plată în situația vinovăţiei persoanelor care au încălcat normele legale privind stabilirea, înregistrarea și urmărirea spre încasare la termen a impozitelor și diverselor venituri datorate bugetului consolidat. De asemenea, au fost introduse două articole care privesc mecanismul calculării dobînzilor/ penalităților la creditele bugetare cheltuite nelegal pentru care se dispune recuperarea lor, precum și regimul veniturilor cuvenite bugetelor publice care nu au termene stabilite prin actele normative care le reglementează. O altă prevedere vizează subvenţiile și transferurile bugetare neutilizate pînă la închiderea anului, nerestituite pînă la data de 31 decembrie, care ”se vor supune calculului accesoriilor aplicabile veniturilor bugetare, pentru perioada cuprinsă între data de 31 decembrie şi data restituirii sumelor la buget”. Se pare că tot acum se închide și o supapă serioasă de scurgere a resurselor financiare publice. În speță, din 2013 se interzice efectuarea de cheltuieli pentru achiziţionarea/ elaborarea studiilor de prefezabilitate ori fezabilitate etc. aferente obiectivelor de investiţii, dacă în ultimii 5 ani bugetari au fost întocmite studii avînd acelaşi obiect. Interdicția se referă și la situația cînd obiectivul respectiv n-ar putea fi inclus în programul de investiţii publice în anul bugetar următor. De altfel, noul text stipulează în termeni clari că ”în scopul întăririi disciplinei bugetare, în programul de investiţii publice vor fi introduse doar acele obiective/ proiecte sau categorii de investiţii noi a căror finanţare poate fi asigurată integral, conform documentaţiilor tehnico-economice aprobate, în limitele de cheltuieli stabilite potrivit cadrului de cheltuieli pe termen mediu şi/sau strategiei fiscal-bugetare (…), cu excepţia obiectivelor/ proiectelor sau categoriilor de investiţii a căror finanţare este asigurată din fonduri externe nerambursabile, precum şi din fonduri externe rambursabile”. Ceea ce rămîne totuși neacoperit cu această ocazie dată de a 31-a modificare a Legii finanțelor publice este problema tarifării și a standardelor de cost pentru studiile de genul arătat, dar și a lucrărilor de audit public intern efectuate în regim externalizat. Tocmai de aceea, nu este exclusă revenirea asupra acestor aspecte prin legislație secundară – HG sau ordine de ministru.

Necesitățile ”din teren” în materie de finanțe publice au determinat revederea la detaliu a normelor de elaborare şi aprobare a proiectului bugetului de stat. Astfel, recent, printr-o Ordonanţă de urgenţă a Guvernului (OUG) se aduc importante modificări și completări Legii nr.500/2002 privind finanţele publice. Dacă pînă în 2011, Ministerul Finanţelor Publice (MFP), pe baza proiectelor de buget ale ministerelor şi celorlalte insituţii centrale, întocmea – stereotipic, an de an – proiectele legilor bugetare şi le depunea la Guvern pînă la data de 30 septembrie, spre a fi însuşite şi transmise, mai departe, Parlamentului (pînă la 15 octombrie), pentru viitor intervin alte date. Acestea vizează anii electorali, care reclamă modificarea termenelor respective din mai multe raţiuni. În primul rând, în aceşti ani,  în care spre final au loc alegeri generale parlamentare, datorită procedurilor de numire/ investire a noului Guvern/ Parlament, devine dificilă aprobarea proiectului de buget pentru anul următor pînă la 31 decembrie. Drept urmare, nu rămîne(a) la îndemînă decît soluţia aprobării acestuia de către Parlament, în prima parte a anului următor. Dacă adăugăm aici şi faptul că proiectul bugetului de stat trebuie să reflecte obiectivele politicii fiscal şi bugetare pe care orice (nou) Guvern şi le asumă prin Programul de Guvernare, necesitatea adaptării calendarului bugetar la ciclul electoral devine şi mai de înţeles. Adaptarea gîndită în acest context constă în reglementarea cu titlu imperativ a faptului ca MFP să transmită Guvernului proiectul legii bugetare în 15 zile de la investirea acestuia. Din acest moment, noului Executiv i se fixează un termen de 5 zile pentru însuşire, urmînd ca, în maxim 20 de zile de la investitură, să fie transmis Legislativului spre adoptare. Modificările şi completările în discuţie devin aplicabile începînd cu elaborarea  proiectului de buget pentru anul 2013. Implicit, termenele arătate vor viza – în continuare – toţi anii în care se organizează alegeri generale parlamentare în lunile octombrie, noiembrie şi decembrie. Dar iată cum sună exact prevederea legală în cauză  – OUG no. 47/2012 pentru modificarea şi completarea unor acte normative şi reglementarea unor măsuri fiscal‐bugetare – Art. II: ”Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, publicată  în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 597 din 13 august 2002, cu modificările şi completările ulterioar, se completează după cum urmează: (…) 4. După articolul 35 se introduce un nou articol, articolul 35^1, cu următorul cuprins: Art. 35^1 – Transmiterea proiectului de buget la Guvern  şi Parlament în anii în care se organizează alegeri generale parlamentare în ultimele 3 luni ale anului. În cazul în care alegerile generale parlamentare sunt organizate în ultimele 3 luni ale anului, calendarul este următorul: a) Ministerul Finanțelor Publice, pe baza proiectelor de buget ale ordonatorilor principali de credite  şi a bugetului propriu, întocmeşte proiectele legilor bugetare  şi proiectele bugetelor pe anul următor, pe care le depune la Guvern în termen de 15 zile de la învestirea noului Guvern, conform art. 103 din Constituția României, republicată; b) după  însuşirea de către Guvern a proiectelor legilor bugetare  şi de buget, prevăzute la art. 35 alin. (1), acesta le supune spre adoptare Parlamentului cel mai târziu în 20 de zile de la învestire, fără a depăşi data de 31 decembrie a anului în curs.”

Recent a fost introdus în dezbatere publică un sistem de sancționare (o viitoare Hotărâre de Guvern) împotriva operatorilor economici care folosesc fraudulos în etichetarea produselor mențiunile ce sugerează că ar fi organice. Potrivit informațiilor de pe site-ul Ministerul Agriculturii  şi Dezvoltării Rurale (MADR), respectivul proiect de HG, aliniat la normele UE, stabilește măsurile și sancțiunile necesare ”respectării prevederilor Regulamentului CE 834/2007 privind producția ecologică și etichetarea produselor ecologice”. De fapt, hotărârea creează mult așteptatul cadru instituţional necesar stabilirii contravențiilor și aplicării sancțiunilor în sectorul de agricultură ecologică. Nu se știe câtă eficiență vom avea, dar (probabil) din noul an (2013) personalul cu atribuții de inspecții tehnice în domeniul agriculturii ecologice din cadrul direcțiilor pentru agricultură va putea să aplice efectiv contravenții în mai multe situații constatate. Astfel, pentru  folosirea frauduloasă a termenilor de ”ecologic”, ”biologic”, ”organic” sau a abrevierilor acestora, precum ”eco” ori ”bio”, ca mărci comerciale sau practici de utilizare în producția, procesarea, ambalarea, transportul, depozitarea și distribuția produselor, inclusiv pe eticheta produsului, materiale publicitare și documentele comerciale, care pot induce în eroare consumatorul și care nu sunt obținute în conformitate cu regulile de producție ecologică, amenda aplicabilă este de la 20.000 lei la 30.000 lei. La aceasta se adaugă și măsura retragerii de la comercializare a produselor în cauză. Încălcarea regulilor privind producția, procesarea, ambalarea, transportul, depozitarea, distribuția  și importul din  țări terțe ale produselor ecologice,  poate atrage o sancțiune cuprinsă între 10.000 lei și 20.000 lei. Ceva mai mare este nivelul amenzii (25.000 lei – 35.000 lei) în cazul lipsei documentelor operatorului, inclusiv a celor de evidenţă a producției, tranzacţiilor şi a stocurilor de produse ecologice, prin care se poate identifica trasabilitatea produsului în toate etapele. Imaginându-și și situația că anumiți operatori ar putea să nu permită accesul inspectorilor desemnați de MADR, în incinta unității, ori că ar refuza prezentarea documentelor şi evidenţelor la control, legiuitorul a stabilit și pentru asemenea eventualitate posibilitatea aplicării unei amenzi cuprinse între 20.000 lei și 30.000 lei. Așa cum menționam și mai sus, un anumit pesimism al efectelor dorite de consumator poate persista, cu toată preocuparea pentru legiferarea măsurilor coercitive. In mod sigur, doar câțiva inspectori nu pot ține fenomenul sub control într-un județ întreg.

Că ceea ce nu e interzis prin lege ori cutume etc. este permis prezintă valabilitate perfectă și în domeniul bugetar, se știe. De aceea, pe o latură anume, cea privind achiziția mijloacelor auto de către instituții, lipsa oricărui impediment normativ care să vizeze capacitatea cilindrică sau prețul, a făcut ca de-a lungul timpului garajele acestora să fie extrem de divers ”populate”. Adică și cu cumințile noastre Dacii ori Logan-uri, dar și cu feluriți bolizi, avînd motoare de 3000 centimetri cubi (cm³) ori mai mari, cutii de viteze automate etc. Totul a depins de generozitatea resurselor bugetare și a administratorilor acestora în anumite exerciții financiare. Asupra normativelor de cheltuieli pentru autorităţile administraţiei publice şi instituţiile statului – strict în această materie – nu s-a mai aplecat nimeni, în scopul revizuirii lor, de aproape 12 ani. Respectiv, din luna septembrie 2001, cînd a fost adoptată Ordonanţa Guvernului (OG) nr. 80/2001. Nici învățămintele după primii ani ai crizei actuale nu au fost de natură să îndemne la măsuri de tăiere în această privință. Totuși, pe principiul ”minții de la urmă a românului” și, poate, datorită tragerii de mînecă din partea Fondului Monetar Internaţional şi Uniunii Europene, s-a ajuns să fie așezat pe tapetul Executivului nostru un proiect de OUG menit să pună lucrurile punct. Evident, în sensul introducerii anumitor limitări, scontîndu-se, în final, pe reducerea cheltuielilor bugetare în viziune consolidată. Astfel, respectiva OUG ar urma să completeze semnificativ articolul 5 din OUG nr. 80/2001 privind stabilirea unor normative de cheltuieli pentru autorităţi şi instituţii publice, aprobată cu modificări prin Legea nr. 247/2002. In primul rînd, noua OUG glăsuiește ferm nu numai cînd este vorba despre cilindree, ci și la capitolul ”preț”. Si anume, „se interzice autorităţilor şi instituţiilor publice, indiferent de sistemul de finanţare şi de subordonare, să achiziţioneze autoturisme cu capacitate cilindrică mai mare de 1.600 cm³ şi al căror preţ nu poate depăşi contravaloarea în lei a sumei de 18.000 Euro – inclusiv TVA.” Apoi, se stabilește foarte clar că restricția nu privește doar autorităţile administraţiei publice şi instituţiile publice, ci, așa cum este normal, și societăţile/ companiile naţionale, societăţile comerciale cu capital integral sau majoritar de stat și regiile autonome. Totuși, de la prevederile arătate, sînt exceptate instituţiile din domeniul apărării, ordinii publice şi siguranţei naţionale. Acestea, în continuare pot achiziţiona autoturisme cu cilindreea peste 1.600 cm³ şi mai scumpe de 18.000 Euro. Condiția impusă și, probabil, nu tocmai dificil de îndeplinit, este să se aducă suficiente temeiuri care să justifice astfel de achiziții.