Astăzi nu mai constituie un secret pentru multă lume faptul că utilizarea numerarului pe scară extinsă favorizează evaziunea fiscală şi activităţile de albire a banilor. De aceea, în spațiul comunitar, se înregistrează tendinţa de limitare continuă a utilizării cash-ului. În ultimul timp, BCE a acordat mai multe avize cu privire la proiectele de legi iniţiate de unele state din UE, care privesc limitarea plăţilor cu numerar (PN). De pildă, Finlanda, dorind să facă mai dificil pentru angajatori munca ”sans papier”, a iniţiat un proiect de lege (PL) care prevede ca salariile să fie plătite doar prin bancă. Apoi, Belgia a perfectat un PL care prevede coborârea nivelului PN de la 5.000 de euro la 3.000 de euro (chiar de anul acesta), precum şi amenzi pentru încălcarea limitărilor, cuprinse între 250 euro şi 225.000 euro (fără a se depăși 10% din valoarea achitată ilegal cu cash). De asemenea, Danemarca vizează combaterea evaziunii fiscale prin înăsprirea normelor privind PN. Astfel, în cazul efectuării de plăţi peste plafonul stabilit, cumpărătorul răspunde solidar cu vânzătorul pentru impozitul neplătit de către cel din urmă ș.a.m.d. Interesându-l problema reducerii evaziunii fiscale și economiei subterane prin creşterea gradului de utilizare a cardurilor, în detrimentul numerarului, Fiscul nostru dovedește, iată, o anumită maturitate. E adevărat, n-ar fi fost tocmai rău să fi abordat asemenea problemă ceva mai din timp. Dacă inițial a fost preocupat de întărirea disciplinei financiare privind operaţiunile de încasări şi plăţi în numerar (IPN), propunând aducerea unor modificări substanțiale prin OUG, astăzi deja schimbă muniția de tragere, stând la baza unei inițiative legislative de rang superior (PL, ”trecut” prin Guvern, (http://www.mfinante.ro/transparent.html?method=transparenta&pagina=acasa&locale=ro). Obiectivul vizat nu este altul decât modificarea şi completarea OUG nr.193/2002 privind introducerea sistemelor moderne de plată, aprobată prin Legea nr.250/2003. Textul normativ pleacă de la faptul că nu există limitări legale pentru încă destul de multe operaţiuni cu cash, propunând diminuarea plafoanelor pentru IPN, inclusiv între persoanele fizice (PF). Sancţiunile proiectate sunt cât se poate de drastice dacă nu se respectă interdicţia de a face PN sub un anumit plafon. Mai mult ca sigur, măsura privind diminuarea plafoanelor pentru PN a fost gândită ca urmare a constatării impuse că în majoritatea schemelor fiscale evazioniste se fac plăţi de acest tip, întrucât plăţile prin bancă prezintă risc pentru evazioniști. Tocmai de aceea, PL vizează în principal următoarele aspecte: (a) limitarea PN efectuate de persoane juridice (PJ), PFA, întreprinderi individuale, întreprinderi familiale, liber profesionişti, prin diminuarea plafonului valoric al acestora, de la plafonul zilnic maxim de 10.000 lei, respectiv 5.000 lei către o singură PJ, la plafonul zilnic maxim de 2.000 lei/persoană, dar nu mai mult de un plafon total de 5.000 de lei/zi; (b) limitarea PN zilnice la 2.000 lei/persoană vor fi aplicabile şi în cazul: (b1) operaţiunilor PN efectuate de operatorii economici către PF, reprezentând plata aferentă unor achiziții, dividende, cesiuni de creanţe şi restituiri de împrumuturi; (b2) operaţiunilor de IN efectuate de operatorii economici de la PF, reprezentând plata contravalorii unor livrări/prestări, dividende, cesiuni de creanţe şi restituiri de împrumuturi; (b3) limitarea operaţiunilor de IN efectuate de operatorii economici de la PF, reprezentând contravaloarea unor livrări/prestări la plafonul zilnic de 10.000 lei/persoană; (d) limitarea IPN efectuate între PF, prin instituirea unui plafon zilnic de 10.000 lei/tranzacţie; (e) stabilirea sancţiunilor aplicabile celor care depăşesc plafoanele, respectiv aplicarea de amenzi în cuantum de 25% din sumele plătite/încasate care depăşesc respectivele plafoane. Dacă ne gândim la scopul acestor sancţiuni, întrezărim că se vizează evitarea impactului negativ asupra bugetului de stat, determinat de pierderile aduse de rambursările TVA efectuate către persoane care au făcut PN, şi-au dedus TVA, dar în amonte se constată că furnizorii care datorau TVA la buget au ”dispărut”. Or, după jurisprudenţa UE (CEJ), dreptul de deducere a TVA se poate anula doar dacă se poate dovedi că  beneficiarul a ştiut ori ar fi putut cunoaște că furnizorul este implicat într-o fraudă fiscală privind TVA, sau dacă există vreo practică abuzivă care generează obţinerea de avantaje fiscale. Întrucât procedura de aplicat în aceste condiţii este de lungă durată, iar pentru combaterea fraudei fiscale sunt necesare măsuri care nu pot fi aplicate imediat, inițiatorul PL consideră că cea mai bună soluţie o constituie stabilirea unor niveluri ridicate de amenzi pentru cei ce depăşesc plafoanele stabilite de lege privind PN. În fine, nu putem să nu observăm că sistemul de amenzi, totuși nu contravine acquis-ului comunitar, nivelul propus fiind apropiat de cota TVA (la distanță doar de un procent).


Membrii Curţii de Conturi Europene (CCE) se numesc – cîte un reprezentant din fiecare stat membru – pentru o perioadă de şase ani. In cazul României, dată fiind scurgerea respectivului interval (2007-2012), ne aflăm deja într-o situație de excepție. Și anume, intervine prelungirea automată de mandat a persoanei nominalizate în 2006, deoarece ”Cu excepţia destituirii, membrii Curţii de Conturi rămîn în funcţie pînă la înlocuirea lor” (art. 286., al.5, din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene/ TFUE). Evident, nu s-ar fi recurs la această prevedere dacă propunerea Executivului nostru, făcută în iunie 2012, ar fi înregistrat parcurgerea cu succes a tuturor pașilor procedurali. Aceștia se referă la obținerea avizului Comisiei de Control Bugetar (este consultativ), a votului favorabil de la plenul Parlamentul European (PE), precum şi a avizului Consiliului European. Dacă la prima încercare candidatul României nu a trecut ”probele”, altfel stă situația în cazul Bulgariei. Aceasta a promovat o economistă de 37 ani, Iliana Ivanova, care a deținut ani în șir funcţii de auditor și analist financiar. Studiile de licență și masterat și le-a făcut la Universitatea din Varna (Relații economice internaționale), dar are și MBA la Thunderbird University, Arizona (2004). Următoarea nominalizare din partea țării noastre ar putea să se concretizeze în desemnarea efectivă a noului reprezentat la CCE, pînă în martie a.c. Prin activitatea celor 27 de membri ai săi, CCE examinează legalitatea veniturilor şi cheltuielilor UE, asigură buna gestiune financiară și semnalează (prin rapoarte către PE) orice neregulă depistată. Spicuind din TFUE, reținem că respectivii membri nu pot exercita nicio altă activitate profesională, indiferent că este remunerată ori se desfășoară pe bază de voluntariat. În același timp, le sînt aplicabile Dispoziţiile Protocolului privind privilegiile şi imunităţile Comunităţilor Europene care îi privesc pe judecătorii Curţii de Justiţie a UE. În activitatea lor, ”membrii Curții de Conturi nu solicită şi nici nu acceptă instrucţiuni de la nici un guvern şi de la nici un alt organism” (art. 286., al.3, TFUE). În fine, dat fiind statutul special al instituției în cauză, aceștia au anumite obligații și după încheierea mandatului. Între acestea, pe cea de onestitate şi prudenţă în a accepta anumite funcţii sau avantaje.


Asanarea finanțelor statului cu asistența Curții de Conturi

Încă din noiembrie a.c., MFP avea elaborată ultima variantă de text privind modificarea şi completarea Legii nr.500/2002 a finanţelor publice. Așa cum însuși inițiatorul recunoaște în expunerea sa de motive, unele prevederi avute în vedere – la a 31-a modificare a legii amintite (în medie, 4 modificări pe an, din 2002) – sînt sugerate de Curtea de Conturi. Aceasta, pentru că, în controlul gestionării banului public, Curtea a identificat multiple probleme care au făcut obiectul unor rapoarte deja publicate. Tocmai de aceea, acum se reglementează și aspectul stabilirii culpei si obligării la plată în situația vinovăţiei persoanelor care au încălcat normele legale privind stabilirea, înregistrarea și urmărirea spre încasare la termen a impozitelor și diverselor venituri datorate bugetului consolidat. De asemenea, au fost introduse două articole care privesc mecanismul calculării dobînzilor/ penalităților la creditele bugetare cheltuite nelegal pentru care se dispune recuperarea lor, precum și regimul veniturilor cuvenite bugetelor publice care nu au termene stabilite prin actele normative care le reglementează. O altă prevedere vizează subvenţiile și transferurile bugetare neutilizate pînă la închiderea anului, nerestituite pînă la data de 31 decembrie, care ”se vor supune calculului accesoriilor aplicabile veniturilor bugetare, pentru perioada cuprinsă între data de 31 decembrie şi data restituirii sumelor la buget”. Se pare că tot acum se închide și o supapă serioasă de scurgere a resurselor financiare publice. În speță, din 2013 se interzice efectuarea de cheltuieli pentru achiziţionarea/ elaborarea studiilor de prefezabilitate ori fezabilitate etc. aferente obiectivelor de investiţii, dacă în ultimii 5 ani bugetari au fost întocmite studii avînd acelaşi obiect. Interdicția se referă și la situația cînd obiectivul respectiv n-ar putea fi inclus în programul de investiţii publice în anul bugetar următor. De altfel, noul text stipulează în termeni clari că ”în scopul întăririi disciplinei bugetare, în programul de investiţii publice vor fi introduse doar acele obiective/ proiecte sau categorii de investiţii noi a căror finanţare poate fi asigurată integral, conform documentaţiilor tehnico-economice aprobate, în limitele de cheltuieli stabilite potrivit cadrului de cheltuieli pe termen mediu şi/sau strategiei fiscal-bugetare (…), cu excepţia obiectivelor/ proiectelor sau categoriilor de investiţii a căror finanţare este asigurată din fonduri externe nerambursabile, precum şi din fonduri externe rambursabile”. Ceea ce rămîne totuși neacoperit cu această ocazie dată de a 31-a modificare a Legii finanțelor publice este problema tarifării și a standardelor de cost pentru studiile de genul arătat, dar și a lucrărilor de audit public intern efectuate în regim externalizat. Tocmai de aceea, nu este exclusă revenirea asupra acestor aspecte prin legislație secundară – HG sau ordine de ministru.


Adaptarea calendarului bugetar la ciclul electoral

Necesitățile ”din teren” în materie de finanțe publice au determinat revederea la detaliu a normelor de elaborare şi aprobare a proiectului bugetului de stat. Astfel, recent, printr-o Ordonanţă de urgenţă a Guvernului (OUG) se aduc importante modificări și completări Legii nr.500/2002 privind finanţele publice. Dacă pînă în 2011, Ministerul Finanţelor Publice (MFP), pe baza proiectelor de buget ale ministerelor şi celorlalte insituţii centrale, întocmea – stereotipic, an de an – proiectele legilor bugetare şi le depunea la Guvern pînă la data de 30 septembrie, spre a fi însuşite şi transmise, mai departe, Parlamentului (pînă la 15 octombrie), pentru viitor intervin alte date. Acestea vizează anii electorali, care reclamă modificarea termenelor respective din mai multe raţiuni. În primul rând, în aceşti ani,  în care spre final au loc alegeri generale parlamentare, datorită procedurilor de numire/ investire a noului Guvern/ Parlament, devine dificilă aprobarea proiectului de buget pentru anul următor pînă la 31 decembrie. Drept urmare, nu rămîne(a) la îndemînă decît soluţia aprobării acestuia de către Parlament, în prima parte a anului următor. Dacă adăugăm aici şi faptul că proiectul bugetului de stat trebuie să reflecte obiectivele politicii fiscal şi bugetare pe care orice (nou) Guvern şi le asumă prin Programul de Guvernare, necesitatea adaptării calendarului bugetar la ciclul electoral devine şi mai de înţeles. Adaptarea gîndită în acest context constă în reglementarea cu titlu imperativ a faptului ca MFP să transmită Guvernului proiectul legii bugetare în 15 zile de la investirea acestuia. Din acest moment, noului Executiv i se fixează un termen de 5 zile pentru însuşire, urmînd ca, în maxim 20 de zile de la investitură, să fie transmis Legislativului spre adoptare. Modificările şi completările în discuţie devin aplicabile începînd cu elaborarea  proiectului de buget pentru anul 2013. Implicit, termenele arătate vor viza – în continuare – toţi anii în care se organizează alegeri generale parlamentare în lunile octombrie, noiembrie şi decembrie. Dar iată cum sună exact prevederea legală în cauză  – OUG no. 47/2012 pentru modificarea şi completarea unor acte normative şi reglementarea unor măsuri fiscal‐bugetare – Art. II: ”Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, publicată  în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 597 din 13 august 2002, cu modificările şi completările ulterioar, se completează după cum urmează: (…) 4. După articolul 35 se introduce un nou articol, articolul 35^1, cu următorul cuprins: Art. 35^1 – Transmiterea proiectului de buget la Guvern  şi Parlament în anii în care se organizează alegeri generale parlamentare în ultimele 3 luni ale anului. În cazul în care alegerile generale parlamentare sunt organizate în ultimele 3 luni ale anului, calendarul este următorul: a) Ministerul Finanțelor Publice, pe baza proiectelor de buget ale ordonatorilor principali de credite  şi a bugetului propriu, întocmeşte proiectele legilor bugetare  şi proiectele bugetelor pe anul următor, pe care le depune la Guvern în termen de 15 zile de la învestirea noului Guvern, conform art. 103 din Constituția României, republicată; b) după  însuşirea de către Guvern a proiectelor legilor bugetare  şi de buget, prevăzute la art. 35 alin. (1), acesta le supune spre adoptare Parlamentului cel mai târziu în 20 de zile de la învestire, fără a depăşi data de 31 decembrie a anului în curs.”


Recent a fost introdus în dezbatere publică un sistem de sancționare (o viitoare Hotărâre de Guvern) împotriva operatorilor economici care folosesc fraudulos în etichetarea produselor mențiunile ce sugerează că ar fi organice. Potrivit informațiilor de pe site-ul Ministerul Agriculturii  şi Dezvoltării Rurale (MADR), respectivul proiect de HG, aliniat la normele UE, stabilește măsurile și sancțiunile necesare ”respectării prevederilor Regulamentului CE 834/2007 privind producția ecologică și etichetarea produselor ecologice”. De fapt, hotărârea creează mult așteptatul cadru instituţional necesar stabilirii contravențiilor și aplicării sancțiunilor în sectorul de agricultură ecologică. Nu se știe câtă eficiență vom avea, dar (probabil) din noul an (2013) personalul cu atribuții de inspecții tehnice în domeniul agriculturii ecologice din cadrul direcțiilor pentru agricultură va putea să aplice efectiv contravenții în mai multe situații constatate. Astfel, pentru  folosirea frauduloasă a termenilor de ”ecologic”, ”biologic”, ”organic” sau a abrevierilor acestora, precum ”eco” ori ”bio”, ca mărci comerciale sau practici de utilizare în producția, procesarea, ambalarea, transportul, depozitarea și distribuția produselor, inclusiv pe eticheta produsului, materiale publicitare și documentele comerciale, care pot induce în eroare consumatorul și care nu sunt obținute în conformitate cu regulile de producție ecologică, amenda aplicabilă este de la 20.000 lei la 30.000 lei. La aceasta se adaugă și măsura retragerii de la comercializare a produselor în cauză. Încălcarea regulilor privind producția, procesarea, ambalarea, transportul, depozitarea, distribuția  și importul din  țări terțe ale produselor ecologice,  poate atrage o sancțiune cuprinsă între 10.000 lei și 20.000 lei. Ceva mai mare este nivelul amenzii (25.000 lei – 35.000 lei) în cazul lipsei documentelor operatorului, inclusiv a celor de evidenţă a producției, tranzacţiilor şi a stocurilor de produse ecologice, prin care se poate identifica trasabilitatea produsului în toate etapele. Imaginându-și și situația că anumiți operatori ar putea să nu permită accesul inspectorilor desemnați de MADR, în incinta unității, ori că ar refuza prezentarea documentelor şi evidenţelor la control, legiuitorul a stabilit și pentru asemenea eventualitate posibilitatea aplicării unei amenzi cuprinse între 20.000 lei și 30.000 lei. Așa cum menționam și mai sus, un anumit pesimism al efectelor dorite de consumator poate persista, cu toată preocuparea pentru legiferarea măsurilor coercitive. In mod sigur, doar câțiva inspectori nu pot ține fenomenul sub control într-un județ întreg.