Pentru orice slujbaş al statului, un lucru trebuie să fie sacru: cu datele şi informaţiile privind starea personală a cetăţeanului se intră în mormânt. Nu importă dacă acestea ţin de carte funciară, avere, tranzacţii ori (mai nou) de sănătate. Regimul divulgării lor este unul cu totul special. Legea – bine aplicată – îi poate obliga la plata unor sume frumoase, cu titlu de despăgubiri, şi pe funcţionarii căscaţi, dar şi pe cei care, cu bună ştiinţă, recurg (direct sau indirect) la manipulări menite să afecteze interesele unor persoane. 

Evident, nici consecinţele penale ori de altă natură nu se exclud, de moment ce anumite date şi informaţii pot servi pentru şantajare, obţinere de avantaje concurenţiale etc. Se pare că asemenea situaţii nu sunt deloc rarisime astăzi.

Până în prezent, aşa cum bine se ştie, de soarta omului nimeni nu s-a ocupat cu mai multă tragere de inimă decât fiscul; poate să-l fi întrecut doar (aproape) defuncta securitate. Dacă vreun contribuabil va recurge la „ajustarea” impozitelor prin înregistrarea unor cheltuieli deductibile, reglementate dealtminteri, cu siguranţă acesta urmează să facă obiectul inspecţiilor şi investigaţiilor fiscale, chiar …peste plan. Altfel spus, cu cât se deduce mai mult, cu atât se aduce un inspector fiscal. De evazionistul sadea, nici nu mai vorbim; cu cât fură mai mult, cu atât va avea de-a face, în afară de Fisc, şi cu Poliţia, şi cu Parchetul. Dar şi în asemenea situaţii informaţiile obţinute cu ocazia investigaţiilor financiare rămân confidenţiale. Este mai puţin relevant dacă respectivul plătitor de impozite şi taxe produce şi livrează langoşi cu brânză de capră ori sofisticate echipamente aeronavale.

Codul de procedură fiscală este extrem de categoric în această privinţă. Astfel, potrivit art. 9, personalul fiscal este obligat să păstreze secretul asupra informaţiilor care le deţine ca urmare a exercitării atribuţiilor de serviciu. Informaţiile cu caracter fiscal pot fi, totuşi, transmise autorităţilor publice, în scopul îndeplinirii unor obligaţii prevăzute de lege, autorităţilor fiscale din alte ţări, în baza convenţiilor de reciprocitate, şi autorităţilor judiciare competente. Acelaşi gen de informaţii poate fi transmis nerestricţionat în condiţiile în care se asigură că din acestea nu reiese identitatea vreunei persoane fizice sau juridice.

Codul sus-invocat prevede şi modalităţile prin care inspectorii obţin informaţiile şi documentele (Cap.III) necesare determinării stării de fapt fiscale a contribuabilului. Furnizori pot fi contribuabilii înşişi, dar şi alte persoane ori băncile. În prima jumătate a fiecărei luni, orice bancă va adresa Ministerului Finanţelor o comunicare referitoare la conturile deschise sau închise în luna anterioară, după ce, mai întâi, s-a transmis lista titularilor de conturi (persoane fizice şi juridice).

Inspirat de practica occidentală, legiuitorul a prevăzut dreptul rudelor contribuabilului de a refuza furnizarea de informaţii, efectuarea de expertize şi prezentarea unor înscrisuri. Este vorba despre soţul/soţia contribuabilului şi rudele până la gradul al 3-lea inclusiv.

Acestora li se adaugă preoţii, avocaţii, notarii, consultanţii fiscali, executorii judecătoreşti, auditorii, experţii contabili, medicii, psihoterapeuţii, precum şi persoanele care participă la activitatea acestora (asistenţi, secretare etc.). Totuşi, aceste persoane, cu excepţia preoţilor, pot furniza informaţii, cu acordul persoanei despre care se solicită informaţiile. De asemenea, fiscul poate solicita informaţii şi acte, în scopul arătat mai sus, şi autorităţilor publice, instituţiilor publice şi de interes public, centrale şi locale, serviciilor descentralizate ale autorităţilor publice centrale, precum şi autorităţilor din alte state în baza convenţiilor de reciprocitate.

Este notabil faptul că şi noul Cod etic al inspectorului fiscal pune accent pe principiul confidenţialităţii, personalul de control fiind obligat să nu dezvăluie informaţiile obţinute de la contribuabili altfel decât în condiţiile legii, spre a nu aduce atingere imaginii şi afacerilor celor controlaţi.


0 comentarii la “Secretul fiscal, apărat de preoţi şi psihoterapeuţi…”

Comentariile nu sunt permise.