Pentru o mai bună ocupare a forţei de muncă, Consiliul European (Essen, 1995) a identificat cinci domenii prioritare, şi anume: promovarea investiţiilor în învăţământul profesional; reducerea costurilor indirecte ale forţei de muncă; creşterea economică bazată pe ocuparea intensivă a forţei de muncă; creşterea eficienţei utilizării forţei de muncă; măsuri de ajutorare a grupurilor expuse riscului excluderii de pe piaţa muncii. Sub aspectul legislaţiei muncii şi condiţiilor de muncă se prevede ca dezvoltarea pieţei unice să nu fie însoţită de scăderea standardelor de lucru şi de distorsiuni.

 

            Una din semnificaţiile termenului de mobilitate este dată de capacitatea de a fi mobil, de a se mişca, de a-şi schimba locul sau poziţia. Referitor la forţa de muncă, mobilitatea presupune capacitatea persoanelor apte de muncă de a-şi schimba locul de muncă în cadrul pieţei muncii, trecând fără restricţii sau riscuri, de la un loc de muncă la altul, sau de la un angajator la altul.

            Din punctul de vedere al sferei de cuprindere a pieţei muncii, distingem piaţa internă a muncii şi, respectiv, piaţa externă, cea de la nivel internaţional. Libera circulaţie a persoanelor presupune implicit şi mobilitatea/ circulaţia forţei de muncă, atât pe piaţa internă a muncii cât şi pe piaţa Uniunii Europene.

Circulaţia forţei de muncă pe plan intern are loc pe baza şi în condiţiile economiei de piaţă, în care legea cererii şi a ofertei are un rol fundamental. În condiţiile social-economice existente în România, în care există încă un nivel ridicat al şomajului, se creează anumite presiuni de migraţie a forţei de muncă spre piaţa externă a muncii.

            În prezent, există o mobilitate slabă a forţei de muncă din România către alte ţări din UE. Acest lucru se realizează atât pe căi legale, cât şi pe căi ilegale. Oferta de locuri de muncă pentru persoane din România, din partea ţărilor din Uniunea Europeană este scăzută şi vizează numai anumite profesii, de regulă slab salarizate.

            O problemă importantă care se pune atât în prezent, cât şi în perspectivă, care condiţionează şi favorizează circulaţia forţei de muncă, este necesitatea cunoaşterii limbii ţărilor de destinaţie. Necunoaşterea limbii ţării în care o persoană doreşte să lucreze este un handicap esenţial şi face uneori imposibilă practicarea unei funcţii în domeniul profesiei în care este pregătit.

            În condiţiile intrării României în UE apar unele restricţii. În primul rând este restricţia privitoare la faptul că dreptul la muncă prin libera circulaţie a persoanei nu operează odată cu intrarea ţării noastre în Uniunea Europeană, ci după o anumită perioadă.

            Până la realizarea condiţiilor de a beneficia de dreptul fiecărui cetăţean al Uniunii de a avea libertatea de a căuta, de a lucra, de a stabili sau de a furniza servicii în orice stat membru, vor putea interveni unele limitări ale liberei circulaţii a individului. Aşa de exemplu, se vor menţine limitările impuse de acordarea permiselor de muncă.

            De asemenea, unele probleme apar şi în legătură cu nivelul de dezvoltare inegală a statelor membre ale Uniunii Europene. Diferenţele de dezvoltare apar într-o anumită măsură şi între ţările care formează nucleul de bază – UE 15 -,  dar mai ales între aceste ţări membre şi noile membre primite deja în Uniune. Diferenţele dintre statele membre sunt legate de nivelul general de dezvoltare economică şi socială, dezvoltarea infrastructurii de bază a economiei, diferenţele determinate de nivelul mai scăzut de dotare tehnică şi tehnologică a economiei şi nu în ultimul rând, nivelul scăzut al randamentului muncii, respectiv nivelul scăzut al productivităţii muncii şi randamentul capitalului sau a profitului.

            Circulaţia forţei de muncă poate să fie influenţată şi de eventuale fenomene de criză – mai mult sau mai puţin intense, conjuncturale – care determină nivelul şomajului în diferite state membre ale Uniunii. Urmare a unor creşteri a numărului de şomeri, statele respective vor trebui să ia anumite măsuri restrictive sau limitări a circulaţiei libere a forţei de muncă.

            Să mai adăugăm că în Report of the Employment Task force (Wim Kok, CE, 2004) se arată, printre altele, că sprijinirea angajării şi productivităţii în Europa va depinde de patru cerinţe-cheie şi anume: adaptabilitatea crescândă a muncitorilor şi întreprinderilor, atragerea mai multor persoane pe piaţa muncii, investiţii mai multe şi mai eficiente în capitalul uman şi asigurarea implementării eficiente a reformelor printr-o mai bună guvernare.

În ce ne priveşte, noi apreciem că existenţa şi nivelul şomajului în cadrul ţărilor membre ale UE, constituie o problemă importantă care influenţează – şi va influenţa şi în perspectivă – libera circulaţie a forţei de muncă în spaţiul comunitar.


0 comentarii la “Mobilitatea forţei de muncă”
Comentariul tau