Motto: „S-a anunţat, cred, la apocalips (…)

Că un mare uragan de hîrtie

Se apropie din direcţia N-V (…)

Prefăcînd totul în hîrtie”

(Marin Sorescu)

Cum prea bine se ştie, unele dintre faptele noastre paralele cu legea (şi nu toate, ba, chiar, o minoritate din cele cîte au loc aievea) ajung să fie zugrăvite laconic în procese-verbale (dar scrise!) şi sancţionate ca atare. Aşadar, diverse …organe transformă, pe bandă, întocmai ca Uraganul lui Sorescu, oameni şi fapte în hîrtie.

O imensă moară birocratică macină munţi de hîrtie – acte de constatare, titluri de creanţă fiscală, înştiinţări, somaţii, anunţuri, documente de sechestru, de licitaţii etc. – încercînd să adune niscaiva bănuţi la visteria comunitară. Spunem „încercînd” pentru că încasarea efectivă a banilor la un buget oarecare, măcar atunci cînd este vorba despre amenzi contravenţionale, presupune întocmirea profesionistă, după reguli şi proceduri stricte, a hîrtiilor în chestiune (poate de aici zicerea „mama lui proces-verbal”). Peste acestea guvernează o normă specială, un fel de constituţie în materie contravenţională, şi anume OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor.

Deşi litera ei ar trebui să fie sfîntă, astfel ca lumea să nu dea năvală la instanţe pentru înlăturarea efectelor unor abuzuri, iar, pe de lată parte, latura învăţării (de minte!) sau coercitivă să fie atinse şi bugetul să-şi ia partea, nu de puţine ori i se întoarce spatele.

La capitolul „aşa nu” putem categorisi lejer unele procese-verbale „emanate” de Ex-Gardienii publici/ Poliţia comunitară. Recent, domnul Jănică, intelectualul blocului (ca profesor de matematică-pensionar, ce este), a rămas cu sarmaua în gît, în plină zi de sărbătoare, cînd i-a poposit privirea pe o somaţie a fiscului local care glăsuia că împotriva dumisale a pornit executarea silită pentru că nu a achitat o amendă de trei milioane stabilită de agenţii de stradă în urmă cu aproape un an. I se mai spune acolo ceva de un proces-verbal (despre care el habar nu are), după care cei de la „Urmărire persoane fizice” (deci, are un nou statut, este „urmărit”) îl asigură că: „Rămînem în continuare la dispoziţia dvs. şi vă mulţumim anticipat pentru plată”.

Dincolo de faptul că n-a tulburat liniştea publică, n-a cerşit (Doamne fereşte!), n-a mâncat seminţe în parc şi nici n-a demontat vreun capac de canal (oricum, se pare, pe aceşti făptuitori nu-i prea prinde nimeni) ca să aibă treabă cu oamenii în fâşuri negre şi veste fosforescente şi, în consecinţă, să plătească amenda, cele trei milioane de lei depăşesc binişor pensia lui pe o lună.

Un domn gardian, comandant de detaşament (sună ca la NATO!), n-a ştiut să-l lămurească în problemă, dar îşi dădu cu părerea că atunci, prin primăvară-vară, ar fi putut parca Dacia lui obosită (la cele „bengoase” nu se prea uită organele, ca să nu dea de bucluc) pe undeva pe vreun trotuar, fie şi cu o singură roată. Nu contează dacă numai pentru cinci minute şi nici dacă înştiinţarea lăsată în geamul maşinii a fost luată de vînt (oricum nu are un regim special, ca document).

În aceste cazuri, procesele-verbale se întocmesc de-a „tu-i mă-sa”, în lipsa şoferului (care, adesea, este altul decît proprietarul din scriptele Serviciului Circulaţie), cu un martor trecut la plesneală, iar exemplarul contravenientului nu ajunge neam la acesta ca să mai poată să-şi exercite dreptul de contestaţie.

Potrivit art. 25-27, din actul normativ sus-invocat, procesul-verbal trebuia comunicat (transmis) celui amendat în lipsă în termen de o lună de la data încheierii, prin grija „organului”, pe calea Poştei, cu aviz de primire, sau prin afişare la domiciliu, iar contestaţia putea fi făcută în termen de 15 zile de la momentul comunicării (art. 31, al.1). Chiar şi în această fază, de aparentă metastază contravenţional-birocratică, domnul Jănică poate apela la calea judecătorească pentru curmarea abuzului, deoarece, cu sau fără intenţie, sau doar din pură prostie, se observă din avion că „organele” au sărit etape procedurale importante.

La proces, acestea trebuie să prezinte dovezi în materie de corespondenţă cu contravenientul pe care n-au cum să le deţină. Tot acum se va vedea dacă martorul este …real şi ce declară, şi dacă bătrîna Dacie apare în poze la dosar.

Altfel totul este hîrtie moartă, produsă de unul din cei cîteva sute dintre foştii gardieni publici ieşeni care a reuşit să treacă tomnatic de ultima clasă de liceu, devenind poliţist comunitar.

Pe de altă parte, să recunoaştem, nu-i tocmai lesne de lucrat cu tractoriştii, calandrierii sau grăjdarii, pe care această păcătoasă conversie profesională a tranziţiei i-a transformat în organe de ordine publică…


0 comentarii la “Amenzi la „sto””
Comentariul tau