Ca urmare a obligaţiei transpunerii în legislaţia naţională, de la data de 1 ianuarie 2010, a prevederilor directivelor europene care modifică Directiva 2006/112/CE privind sistemul comun al TVA, a fost adoptată OUG nr. 109/2009 pentru modificarea şi completarea Codului fiscal. Directivele europene la care facem referire sunt: (1) Directiva 2008/8/CE de modificare a Directivei 2006/112/CE în ceea ce priveşte locul de prestare a serviciilor, (2) Directiva 2008/117/CE de modificare a Directivei 2006/112/CE privind sistemul comun al TVA, în vederea combaterii fraudei fiscale legate de operaţiunile intracomunitare şi (3) Directiva 2008/9/CE de stabilire a normelor detaliate privind rambursarea TVA, prevăzută în Directiva 2006/112/CE, către persoane impozabile stabilite în alt stat membru decât statul membru de rambursare. Aceste directive se aplică de către toate statele membre începând cu data de 1 ianuarie 2010. OUG nr. 109/2009 conţine şi unele modificări impuse pentru evitarea procedurii de infringement, pentru care România a fost prenotificată de CE în iulie 2009, cu privire la informaţiile care sunt obligatorii a fi înscrise în facturi. Concret, Codul fiscal instituia o serie de obligaţii privind înscrierea în facturi a unor menţiuni precum: „neinclus în baza de impozitare”, „scutit fără drept de deducere”, „scutit cu drept de deducere”, fapt care nu era permis de Directiva 2006/112/CE. OUG nr. 109/2009 abrogă Legea nr. 260/2007 privind înregistrarea operaţiunilor comerciale prin mijloace electronice întrucât conţine o serie de sarcini administrative suplimentare faţă de cele impuse de Directiva 2006/112/CE referitoare la facturile electronice. Au fost modificate şi o serie de articole pentru alinierea la jurisprudenţa Curţii Europene de Justiţie cu privire la definirea sediului fix şi a persoanei stabilite, din punct de vedere al TVA (C-73/2006 Planzer) precum şi unele prevederi referitoare la deducerea TVA în cazul aplicării taxării inverse (C- 95 şi C-96/2007 Ecotrade).

Conform Directivei 2008/8/CE de modificare a Directivei 2006/112/CE în ceea ce priveşte locul de prestare a serviciilor, atunci când prestatorul şi beneficiarul nu sunt stabiliţi în acelaşi stat se vor aplica următoarele reguli:

Serviciile prestate de o persoană impozabilă către o altă persoană impozabilă vor avea locul, respectiv se vor impozita la locul unde este stabilit beneficiarul, indiferent că este o persoană impozabilă stabilită în cadrul UE sau în afară;

Serviciile prestate de o persoană impozabilă către o persoană neimpozabilă vor avea locul, respectiv se vor impozita, acolo unde este stabilit prestatorul.

De la aceste reguli generale există însă excepţii stabilite expres de directiva europeană pentru a asigura impozitarea serviciilor la locul de consum. Astfel, serviciile legate de bunuri imobile, care se vor impozita la locul unde se află bunul imobil; serviciile de restaurant şi catering care se vor impozita la locul prestării efective ş.a.

Aceeaşi directivă stabileşte că pentru serviciile prestate către persoane impozabile stabilite în Comunitate se vor depune declaraţii recapitulative, asemenea celor care se depun în prezent pentru livrări şi achiziţii intracomunitare de bunuri. 

Directiva 2008/117/CE de modificare a Directivei 2006/112/CE privind sistemul comun al TVA, în vederea combaterii fraudei fiscale legate de operaţiunile intracomunitare care este transpusă în OUG sus-menţionată, se referă la perioada de depunere a declaraţiilor recapitulative. Începând cu anul 2010 declaraţiile recapitulative se depun lunar atât pentru livrările/achiziţiile intracomunitare de bunuri, cât şi pentru serviciile prestate intracomunitar.

Această măsură este considerată foarte importantă în combaterea evaziunii fiscale, deoarece va permite un control mai eficient, în timp real, al operaţiunilor intracomunitare. În anii trecuţi, termenul de 3 luni nu permitea controlul operaţiunilor decât după o perioadă de aproape 4 luni, suficient pentru ca operatorii economici frauduloşi să dispară înainte ca autorităţile fiscale să aibă posibilitatea să detecteze aceste operaţiuni frauduloase (Cf. NF-OUG nr. 109/2009).

Directiva 2008/9/CE de stabilire a normelor detaliate privind rambursarea TVA, prevăzută în Directiva 2006/112/CE, către persoane impozabile stabilite în alt stat membru decât statul membru de rambursare, înlocuieşte Directiva 79/1072/EEC, în baza căreia s-au efectuat până în decembrie 2009 rambursările de TVA către persoane impozabile din alte state membre.

Potrivit noilor reguli autoritatea fiscală din România va primi prin intermediul unui portal electronic cererile de rambursare a persoanelor impozabile din România şi le va transmite electronic în fiecare stat membru din care operatorii economici români solicită rambursarea taxei plătite pentru diverse achiziţii efectuate. De asemenea prin intermediul aceluiaşi portal electronic vor fi primite cererile de rambursare transmise de autorităţile fiscale din alte state membre şi care au fost depuse de operatorii economici stabiliţi în Comunitate pentru achiziţiile efectuate în România. Schimbul de informaţii şi documentele necesare în vederea rambursării taxei pe valoarea adăugată se realizează, în principal, tot pe cale electronică.

Remarcăm că textul normativ invocat stabileşte termene precise de soluţionare a cererilor de rambursare şi plată de dobânzi în situaţia în care aceste termene nu sunt respectate.

            Prevederile Directivelor în discuţie prezintă, în acelaşi timp, şi avantaje, şi dezavantaje. Directiva 2008/8/CE implică sarcini administrative suplimentare pentru operatorii economici care urmează să depună declaraţii recapitulative pentru serviciile intracomunitare.

Însă faptul că în preambulul acestei Directive se prevede că pentru prestările de servicii locul de taxare ar trebui să fie, în principiu, locul în care are loc consumul, avantajează economia românească sub aspectul veniturilor bugetare. Explicaţia este simplă, România fiind preponderent un stat consumator de servicii prestate de agenţi economici nestabiliţi în România şi mai puţin prestator al unor asemenea servicii.

Directiva 2008/117/CE, care impune depunerea lunară a declaraţiilor recapitulative va crea un climat de concurenţă loială şi va conduce la eliminarea distorsiunilor care apar datorită evaziunii fiscale, doar că avem de-a face cu o sarcină administrativă suplimentară, aceste declaraţii depunându-se trimestrial până la data de 31 decembrie 2009.

Pe de altă parte, având în vedere că nu va mai fi necesară prezentarea fizică a documentelor de rambursare, Directiva 2008/9/CE va contribui la diminuarea cheltuielilor legate de obţinerea unei rambursări de TVA din alt stat membru.

Mai amintim că, în prezent, prevederile referitoare la impozitul pe profit, TVA şi accize respectă în totalitate acquis-ul comunitar.

 

 

 

 

 


0 comentarii la “Finalizarea transpunerii directivelor europene privind TVA”

Comentariile nu sunt permise.