În România numărul total de entităţi publice locale este de 3.223. Dintre acestea, cele care şi-au organizat funcţia de audit intern sînt în număr de 1.330 entităţi. Potrivit datelor centralizate la direcţia de specialitate a MFP, numărul normat de auditori din sistemul public este de 3.800 posturi, însă numărul efectiv existent nu depăşeşte 2.790 persoane (73%).

 

 

 

 

 

 

 

În prezent, la o categorie importantă de entităţi publice, care gestionează un buget de pînă la 3.500.000 lei, îndeosebi ordonatori principali de credite de la nivel local, funcţia de audit intern este implementată în proporţie de doar 41%. Drept motive invocate adesea pentru neconstituirea compartimentelor respective întîlnim lipsa personalului de specialitate, problematica redusă şi costurile necesare, relativ ridicate (salarizarea unui auditor se ridică, în medie, la 3.000 lei lunar). Apoi, la unele entităţi publice centrale ai căror conducători sînt ordonatori principali de credite şi gestionează un buget de pînă la 5.000.000 lei, compartimentul de audit intern este constituit dintr-o singură persoană, ceea ce înseamnă încălcarea standardelor de audit intern. Cînd structura respectivă de audit public intern (API) este normată/ încadrată cu singur post, activitatea de supervizare a misiunilor (Standardul nr. 2340) este de-a dreptul inexistentă. Aceasta pentru că supervizarea trebuie să revină unui auditor intern cu experienţă, care să nu fi fost implicat în mod direct în misiune. Nici realizarea unui program adecvat de asigurare şi de îmbunătăţire a calităţii API nu se poate înfăptui. Amintim că Standardul nr. 1310 – Evaluări ale programului de calitate, presupune ca această activitate complexă să fie în sarcina directă a conducătorului compartimentului API, necesitînd a se baza pe un proces de evaluări interne şi externe desfăşurate în mod sistematic. Standardul 1110 – „Independenţa în cadrul organizaţiei” nu este implementat integral, ignorîndu-se necesitatea constituirii Comitetelor de audit intern (CAI), ca interfaţă între managementul insituţiei şi activitatea de audit intern. CAI este menit să sprijine activitatea API, prin asigurarea independenţei funcţionale a acesteia şi a obiectivităţii profesionale, să supravegheze activitatea API pentru concentrarea în zonele de risc şi să evalueze contribuţia pe care API trebuie să o aibă la bunul mers al entităţii. La toate acestea se adaugă faptul că standardele de audit intern recomandă implementarea unui sistem de atestare/ certificare a auditorilor interni, în vederea creşterii performanţelor API, asigurării  stabilităţii auditorilor în cadrul entităţilor  şi constituirii unei rezerve de profesionişti în domeniu. Respectarea Standardelor internaţionale de audit intern şi luarea în considerare a practicii recunoscute în domeniu presupune amendarea serioasă a  Legii nr. 672 din 24 decembrie 2002 privind auditul public intern, cu completările şi modificările ei ulterioare. Dealtfel, Unitatea Centrală de Armonizare pentru Auditul Public Intern (UCAAPI) a devenit recent iniţiator al acestui demers, din dorinţa creşterii contribuţiei activităţii de audit intern la bunul mers al entităţilor publice. Textul normativ propus include o nouă modalitate de organizare a activităţii de audit intern, prin sistemul de cooperare între mai multe entităţi publice locale, cu scopul de a asigura în comun funcţia de audit intern. Sistemul constă în gruparea, pe zone limitrofe şi pe principalele căi de comunicaţie, în jurul unei primării, considerată primărie organizatoare, a mai multor primării locale. Între primăria organizatoare şi celelalte primării locale urmează să se încheie un acord de cooperare privind modul de exercitare în comun a activităţii de audit intern, reglementînd în mod concret elaborarea planului de audit intern, sistemul de derulare a misiunilor de audit intern, modalităţile de raportare şi de urmărire a implementării recomandărilor, modalitatea de finanţare a costurilor etc. Funcţia de audit intern ar urma să fie asigurată de primăria organizatoare, care va dezvolta o structură de audit intern suficient de mare care să efectueze anual cel puţin 2-3 misiuni de audit intern la nivelul standardelor profesionale, la primăriile cuprinse în acordul de cooperare. Competenţa elaborării cadrului general al acordului de cooperare între entităţile publice locale, pentru asigurarea funcţiei de audit intern, revine MFP. Pentru primul an de implementare a acestui sistem,  se vizează crearea unui număr de 10 asociaţii a cîte 10 primării, normîndu-se – în medie – cu 6 auditori interni fiecare asociaţie. Tot MFP, prin UCAAPI, pe baza protocolului de colaborare, ar trebui să realizeze la entităţile publice centrale ai căror conducători sînt ordonatori principali de credite, cu un buget de pînă la 5.000.000 de lei şi care nu şi-au constituit un compartiment de audit intern, activitatea de audit intern. În cazul în care, aceste entităţi publice şi-au constituit compartiment de audit intern cu un singur auditor, funcţiile de supervizare şi de asigurare a îmbunătăţirii calităţii activităţii de audit intern, stabilite prin standardele de audit intern, vor fi asigurate de MFP, prin UCAAPI, pe bază de protocol de colaborare. CAI-urile urmează să se constituie la nivelul ordonatorilor principali de credite, care derulează în cursul unui exerciţiu bugetar un buget mai mare de 2.000.000.000 de lei. Rolul concret al acestora ar fi de a eficientiza munca auditorilor prin analiza şi avizarea planurilor multianuale şi anuale, a Raportului anual şi Normelor metodologice proprii pentru activitatea de audit intern, a acordurilor de cooperare în exercitarea funcţiei de audit intern şi a numirii sau destituirii conducătorului compartimentului de audit intern. Iniţiatorul actului normativ propune ca din 2015 toţi ocupanţii posturilor de API să fie atestaţi profesional, cu reexaminare la cinci ani, condiţionat de parcurgerea programelor de formare continuă.


2 comentarii la “Hibele auditului public intern”
  1. Costina Matei a spus:

    Recent am citit si propunerea legislativa de modificare a Legii 672/2002, modificare de care stiam inca de anul trecut chiar de la initiatorul acesteia. Imi pare rau sa constat desi abia dupa 10 ani se propune o actualizare/modificare a legii auditului public intern, nu s-a facut si o dezbatere pe acesta tema, pentru ca cei care au pus bazele auditului in institutiile publice sa poata sa isi exprime o parere cu privire la constatarile lor de-a lungul timpului.
    Lucrez in acest domeniu, am fost pionier al implementarii auditului in institutiile publice si observ ca in acest proiect de lege nu se face nici o referire la cei care au 10 ani de audit intern. Se pare ca suntem pusi pe aceeasi treapta cu incepatorii, ca va trebui sa facem cursuri si atestari similare celor care abia acum au de gind sa se orienteze catre acesta activitate. Cred ca ar fi trebuit sa fie introdus un articol pentru cei care au vechime in aceasta activitate, un mod diferit de atestare penrtu acestia. Trebuie avut in vedere ca progamele vechi de studii nu cuprindeau materii ca management, audit intern, guvernanta corporativa. Sunt multi cei care profeseaza in prezent si care au terminat o facultate acum 15-20 de ani, cind notiunile acestea nici nu existau.
    O alta problema mi se pare a fi aceea a pierderii valabilitatii certificatului de atestare in cazul in care nu se profeseaza 5 ani. E un drept cistigat urmare a unor studii, examene…nu cred ca poate fi luat. E ca si cum s-ar contesta calitatea de economist in cazul in care nu profesam ca si economisti. Mi se pare total eronat. Da, suntem de acord cu o reexaminare dupa o perioada de intrerupere a activitatii, 5 ani e o perioada admisibila, dar pierderea valabilitatii unui certificat obtinut ca urmare a unor studii….
    Si apoi reexaminarea la 5 ani desi in iacest interval trebuie sa se urmeze cursuri de formare continua. Oare nu se face evaluare interna si externa anual? Ce rol mai are acesta? Alti bani? Alt timp pierdut cu teorii de pus pe hirtie cind practica se dovedeste atit de provocatoare? La un examen nu intreaba nimeni cum se rezolva o anumita situatie ci se pun intrebari despre formularele pe care trebuie sa le intocmim intr-o misiune, nu raspunsul pe care trebuie sa il dam la intrebarile celor care ne solicita consiliere, ci definitia auditului si termenul de depunere a raportarilor. Ori adevarata valoare a auditului intr-o institutie o reprezinta calitatea constatarilor si recomandarilor, nicidecum formularelee obligatorii pe care trebuie sa le intocmim in cadrul unei misiuni.
    Suntem multi in aceesi situatie, fie ca suntem sau nu functionari publici, ne straduim sa ne desfasuram activitatea in conditii optime, sa ne perfectionam si sa fim obiectivi in constatarile si recomandarile noastre, dar nu suntem sprijiniti de nimeni.
    Speram ca statutul nostru sa se imbunatateasca, nu doar prin atestare ci si prin sprijinul pentru desfasurarea in conditii bune a activitatii.

  2. bleau gheorghe a spus:

    Noul statut al auditorului trebuie sa tina cont si de semnalarile venite din practica efectiva;
    *Practica continua[5-10ani]
    si perfectionarile in audit impun un alt mod de de atestare fata de persoanele debutante.
    *Finalizarea unui Raport de API aduna
    multa formularistica ,semnaturi si comentarii,desi calitatea
    misiunii de API,trebuie evaluata si este data de
    aplicatibilitatea recomandarilor in structura auditata.[certificindu-se astfel aportul real al auditorului la imbunatatirea managementului structurii auditate]