Legea contabilităţii prevede că pentru ţinerea contabilităţii şi elaborarea situaţiilor financiare putem opta fie ca activităţile contabile ale firmei să fie realizate prin compartimente proprii (de regulă, în cadrul companiilor mari), fie să recurgem la externalizarea respectivelor servicii către persoane/firme legal autorizate, mai ales când este vorba despre IMM-uri. Adesea, în practică, dat fiind că legislația muncii permite, iar cea financiar-contabilă nu vine cu interdicții, patronii apelează și la soluția încredințării acestui tip de sarcini unei persoane angajate cu două ore pe zi.

Pe acest fundal, în urmă cu mai puțin de un an, s-a încercat, prin inițiativă parlamentară, o amendare severă a Legii contabilității. Între altele, se dorea introducerea obligativității ca fiecare firma, indiferent de mărimea cifrei de afaceri etc., să aibă măcar un contabil angajat cu normă întreagă. S-a mai susținut atunci că activitatea de contabilitate trebuie organizată și condusă „în compartimente distincte, conduse de directorul economic sau contabilul-şef, încadrat cu contract individual de muncă. Aceste persoane trebuie să aibă studii economice superioare…” (aliniatul 2 al propunerii legislative). Explicându-se că noțiunea de „compartiment” are în vedere ansamblul persoanelor cu pregătire economică sau complementară care desfășoară activități de natură financiar-contabilă”, însemna că „nu se mai pot organiza compartimente formate dintr-o singură persoană, încadrată cu contract parțial de muncă sau în baza unei convenții civile”. Dacă la acel moment erau înregistrate 700.000 de firme active şi fiecare ar fi angajat minimum două persoane per societate, pentru a se respecta “definiția” compartimentului, rezulta că ar trebui să existe un minimum de 1.400.000 de persoane cu pregătire profesională contabilă superioară, angajate cu timp integral de opt ore în vederea desfăşurării unei activităţi.

Societăţile de evidenţă contabilă (care ţin/țineau contabilităţi la 10-20 de societăţi), dar și persoanele responsabile cu evidenţa la societăţi cu 1-2 facturi de înregistrate într-o lună, ar fi avut, desigur, “o problemă”. Eliminarea al. 2 din art. 5 al legii indicate, obliga si persoanele fizice autorizate, cultele, asociatiile de proprietari sau medicii de familie să-și angajeze contabili cu norma întreagă. Potrivit Profesorului Dumitru Oprea (ex-rector UAIC), „…se elimina un aliniat dintr-un articol al legii care se referea la contabilitatea în partidă simplă. Și este lesne de înțeles că făcând acest lucru te duci în zona contabilității în partidă dublă, obligând pe toți care țineau înainte o astfel de contabilitate (în partidă simplă) și mă refer la zona persoanelor fizice autorizate, la culte, la asociații de proprietari, la medici de familie. Sunt de ordinul, cred, sutelor de mii, dincolo de sutele de mii de IMM-uri”. S-a spus, la acel moment, că proiectul provine din „zona de interese” a Corpului Experților Contabili și Contabililor Autorizați din România (CECAR).

Evident, legiferarea adăugirii de text la Legea contabilității ar fi făcut ca CECCAR-ului să-i crească enorm acțiunile. Numai că, acum, acest lucru contează mai puțin, deoarece reacția mediului de afaceri a făcut ca lucrurile să se oprească aici. Însă, recent, printr-un alt proiect de OG ce vizează modificarea Legii contabilității, sesizăm dezideratul revenirii la semnătura exclusivă a administratorului pe situațiile financiare, dacă cifra de afaceri a firmei se situează sub un anumit nivel. De asemenea, prin „persoană desemnată” se deschide drumul unei reparații față de contabilii cu vechime și buni profesioniști, dar fără studii superioare economice, cărora, anterior, li se luase dreptul de semnătura pe bilanț.

În esență, relativ la contextul arătat, prin proiectul de act normativ menționat se au în vedere:

– reglementarea responsabilităţii persoanelor care organizează şi conduc contabilitatea;

– separarea prevederilor referitoare la organizarea şi conducerea contabilităţii, de cele referitoare la semnarea situaţiilor financiare anuale;

– stabilirea persoanelor care răspund de arhivarea documentelor justificative şi a registrelor de contabilitate în cazul operaţiunilor de reorganizare;

– abrogarea prevederilor referitoare la contabilitatea destinată analizării costurilor programelor aprobate, până când abordarea bugetară va fi aceeaşi cu cea contabilă;

– introducerea posibilităţii ca situaţiile financiare anuale ale persoanelor juridice care au înregistrat o cifră de afaceri sub plafonul stabilit prin ordin MFP să fie semnate de administratori, în scopul reducerii costurilor administrative ale acestora; etc.

Proiectul de lege încearcă o situație de compromis, vizându-se, totuși, demonopolizarea CECCAR-ului. Aceasta, pentru că, în practică avem, pe de o parte, contabilii buni, care au tarife ridicate (dar își plătesc impozitele la zi) și, pe cei ce lucrează la negru”, ținând contabilități pentru un milion-două de lei, de fiecare firmă. O altă categorie sunt cei ce au lucrat sau lucrează în structurile MFP și practică prețuri ridicate pentru protecție”. Deci, concurență neloială … cât încape. Poate nu este puțin lucru să amintim că opinia multor profesioniști contabili este că ne aflăm pe punctul reînceperii „luptei” adevarate pe clienți. De asemenea, aceștia sunt de acord că este absolut normal ca administratorul firmei să-și asume răspunderea pentru întreg personalul angajat, inclusiv pentru cine îi ține contabilitatea și îi întocmește situațiile financiare.


0 comentarii la “Contabilitatea, intre hiper- si sub- reglementare (Grafica: Victor Codreanu)”

Comentariile nu sunt permise.