Auditul statutar vizează exclusiv situatiile financiare anuale sau cele anuale consolidate, așa cum se specifică în cadrul legislativ comunitar, transpus în reglementările naționale. Regulamentul privind limitarea răspunderii civile a auditorilor statutari și a firmelor de audit (publicat recent în M. Of. 176/2011) prevede că răspunderea este legată nemijlocit de apariția prejudiciilor cauzate, cu intenție directă sau indirectă, sau ca urmare a neglijenței ori imprudenței, prin efectuarea misiunilor specifice. Acest tip de răspundere se limitează la contravaloarea a trei onorarii de audit stabilite în contractul de audit, datorate de către client auditorului, în conformitate cu prevederile contractului de audit având ca obiect auditul statutar al situațiilor financiare anuale ale unei societăți comerciale care nu este cuprinsă în categoria entităților de interes public. Dacă obiect al auditului este o entitate de interes public, plafonul în discuție urcă până la contravaloarea a cinci onorarii. Să subliniem că aici, respectiv în categoria entităților de interes public, se încadrează instituțiile de credit, societățile de asigurare, asigurare-reasigurare și de reasigurare, entitățile reglementate și supravegheate de Comisia Națională a Valorilor Mobiliare, societățile comerciale ale căror valori mobiliare sunt admise la tranzacționare pe o piața reglementată, companiile și societățile naționale, persoanele juridice care aparțin unui grup de societăți și intră în perimetrul de consolidare de către o societate-mamă care aplică standardele internaționale de raportare financiară, persoanele juridice, altele decât cele prevăzute anterior, care beneficiază de împrumuturi nerambursabile sau cu garanția statului. Regulamentul susmenționat, emis de Consiliul pentru Supravegherea Publică a Activităţii de Audit Statutar în baza OUG nr. 90/2008 privind auditul statutar al situațiilor financiare aduce și alte precizări importante în această materie. Astfel, cuantumul despăgubirilor reprezintă limita maximă cumulată aferentă tuturor prejudiciilor cauzate ca urmare a îndeplinirii activității de audit statutar în baza aceluiași contract de audit la care pot fi obligați la plată auditorii statutari sau firmele de audit, indiferent de numărul persoanelor prejudiciate sau de cuantumul total al prejudiciilor pretins cauzate. Nu se pot pretinde mai multe despăgubiri pentru aceeași faptă savârșită ca urmare a misiunii de audit efectuate în scopul întocmirii raportului de audit privind situațiile financiare anuale individuale și/sau consolidate aparținând aceluiași client de audit, pentru același exercițiu financiar și în baza aceluiași prejudiciu dovedit. Răspunderea civilă a auditorului statutar sau a firmei de audit pentru prejudiciile provocate nu este solidară cu a celorlalți autori ai acțiunilor ilicite cauzatoare de prejudicii. În schimb, limitarea răspunderii nu se aplică în situațiile în care se dovedește că încălcarea îndatoririlor profesionale de către auditor s-a facut cu intenție directă, respectiv atunci când făptuitorul prevede rezultatul acțiunii/ inacțiunii sale și urmărește producerea acesteia. Asupra situațiilor financiare anuale care se consideră că ar fi generat un prejudiciu clientului/ terțului poate fi exercitată acțiunea în instanță împotriva auditorului, în baza contractului de audit, sub sancțiunea decăderii, în termen de cel mult trei ani de la data emiterii raportului de audit.


0 comentarii la “Limitarea raspunderii civile a auditorului”

Comentariile nu sunt permise.