A intrat deja în obișnuința Executivului ca în luna august a fiecărui an să aducă, prin ordonanță de urgență, anumite modificări bugetului de stat. În sistemul financiar public, regula – având corespondență în prevederile constituționale și mai multe texte normative derivate – este ca bugetul de stat să fie adoptat prin lege, și în consecință orice modificare a acestuia să aibă la bază tot o lege. Însă, dată fiind vacanța parlamentară, dar și anumite circumstanțe care justifică urgența măsurii, derogarea devine mai puțin discutabilă. Dealtfel, tot prin lege, pe termen limitat, în temeiul art. 115 alin. (1) din Constituţie, Guvernul este împuternicit să emită ordonanţe în vacanţa parlamentară. Să amintim că ultima asemenea lege, adoptată încă din iunie a.c., prevede abilitarea Guvernului de a legifera pe această cale în cinci domenii care nu fac obiectul legilor organice: finanţe, transporturi, comunicaţii, educaţie-cercetare și sănătate. Într-o logică financiară binecunoscută, modificările prevederilor bugetare inițiale privesc deopotrivă și veniturile publice, și cheltuielile principalilor ordonatori de credite bugetare – ministere, în speță. Evident, rostul rectificării nu este altul decât actualizarea cifrică a surselor de finanțare necesare desfăşurării în bune condiţii a activităţii unor instituţii, în funcție de evoluţia activităţii economice din perioada deja scursă a exercițiului financiar. Respectiva evoluție arată că avem de-a face cu o anumită creştere economică, ce se încadrează dealtfel în nivelul prognozat avut în vedere la fundamentarea bugetului pe acest an (creşterea PIB, în termeni reali, cu 1,5% în anul 2011 faţă de 2010). Ceea ce nu s-a potrivit cu prognoza este un alt indicator, poate chiar mai important în condiții de criză, și anume, rata inflației. În anul 2011, aceasta se apreciază că va ajunge (la 31 decembrie) la 4,8%. Depășirea este cu 1,6 puncte procentuale faţă de estimarea utilizată în elaborarea bugetului pentru anul 2011, dar mai mică cu peste 3 puncte procentuale, comparativ cu cea înregistrată la sfârşitul anului 2010, de 7,96%. Explicațiile forurilor oficiale denotă că majorarea ratei inflaţiei, faţă de cea estimată la elaborarea bugetului, s-a datorat creşterii mai accelerate de la sfârşitul anului 2010 şi din primele luni ale anului 2011 a preţurilor mărfurilor alimentare. Însă, se susține că odată cu apariţia noii recolte agricole – care se apreciază a fi peste cea din 2010, vor interveni reduceri la preţul acestei grupe de mărfuri. Drept argument în privința corectitudinii raționamentului este adusă evoluţia preţului mărfurilor alimentare din luna iunie, fiind prima oară când în această lună se înregistrează reduceri de preţ la respectiva categorie de mărfuri. Ceea ce observăm noi este că reducerea în cauză nu este tocmai semnificativă – fiind de doar 1,3% (iunie față de mai a.c.). În același timp, preţurile mărfurilor nealimentare şi tarifele serviciilor s-au majorat cu 0,2%, respectiv 0,7% (rata inflaţiei ajungând la 7,93%, după ce în luna mai atinsese 8,41%). Pe acest fond, analiza rezultatelor ce caracterizează finele primului semestru scoate în evidenţă faptul că execuţia bugetului general consolidat s-a încheiat cu un deficit de 11,3 miliarde lei, respectiv 2,07% din PIB. Prima constatare este că ne situăm sub limita ţintei de deficit, în sumă de 12,6 miliarde lei, asumată cu organismele financiare internaţionale (Fondul Monetar Internaţional, Comisia Europeană şi Banca Mondială). Un alt aspect pozitiv este că veniturile încasate la bugetul consolidat au fost în sumă de 85,0 miliarde lei, cu 9,6% mai mari faţă de anul precedent. Creșterea este datorată sporirii încasărilor din taxa pe valoarea adăugată (+31,5%), accize (+27,1%) şi venituri din capital (+58,9%). Cheltuielile – cifrate la 96,2 miliarde lei – au înregistrat o uşoară creştere în termeni nominali cu 0,7% faţă de aceeaşi perioadă a anului precedent. A intervenit aici creşterea cheltuielilor de cofinanţare pentru proiecte cu finanţare nerambursabilă. Drept urmare se impune, pe de o parte, majorarea veniturilor bugetului de stat pe anul 2011 cu suma +3.198,3 milioane lei, iar pe de altă parte – majorarea cheltuielilor cu suma de +4.094,0 milioane lei. Evident, influenţele la cheltuielile bugetului de stat pe ordonatori principali de credite comportă majorări ori scăderi față de prevederile inițiale regăsite în Legea bugetului de stat pe anul 2011 (nr.286/2010). De exemplu, diminuări mai importante întâlnim în cazul Ministerului Finanţelor Publice (-593,1 milioane lei) și Ministerului Mediului şi Pădurilor (-78,3 milioane lei). Strict din perspectiva acestor cifre, pe un termen rezonabil, caracterul funcțional al sistemului economico-social pare a rămâne în parametri acceptabili. Mai ales dacă ne gândim la modul în care au fost zguduite recent economiile unor țări situate mult mai bine decât România. Observăm doar că, din punct de vedere juridic, ne aflăm, spre deosebire de alți ani – când sub aspectul abaterii de la regulă apărea numai derogarea pomenită în deschiderea articolului de față -, într-un context nou ce presupune, la propriu, încă două derogări. Astfel, pentru ca rectificarea să poată opera legal este necesară derogarea de la prevederile art.16 şi art.56 din Legea responsabilităţii fiscal-bugetare, nr.69/2010. Iată ce se stipulează la art. 16: ”Cheltuielile totale ale bugetului general consolidat, excluzând asistența financiară din partea Uniunii Europene și a altor donatori, pot fi suplimentate cu ocazia rectificărilor bugetare numai pentru plata serviciului datoriei publice și pentru plata contribuției Romaniei la bugetul Uniunii Europene”. Or, așa cum rezultă din Nota de fundamentare a Ordonanţei Guvernului cu privire la rectificarea bugetului de stat pe anul 2011, aici este vorba despre suplimentări necesare continuării activităţii în bune condiţii a instituţiilor publice, plății arieratelor în sectorul de sănătate, asigurarea fondurilor pentru cofinanţarea proiectelor finanţate din fonduri externe și continuarea unor proiecte de investiţii. Aceiași lege (nr.69/2010) categorisește fapta drept contravenție, prevăzând o amendă între 2.000 lei și 20.000 lei, și recuperarea prejudiciului, conf. art. 56, alin.(1) și (2). Pe perioada cercetării administrative, persoanele responsabile sunt suspendate din funcție, iar constatarea contravenției și aplicarea amenzii revine Curții de Conturi. În fine, conflictul cu altă prevedere legală reclamă încă o derogare. Este vorba despre cele stipulate la art.3 alin.(4) şi (5) din Legea nr.275/2010 pentru aprobarea plafoanelor unor indicatori specificaţi în cadrul fiscal-bugetar. Aici intervine faptul că în anul 2011, plafoanele nominale ale cheltuielilor totale și ale cheltuielilor de personal, conform prevederilor art. 20 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 69/2010, la care am făcut anterior referire, sunt precis stabilite. Ca de asemenea, și plafoanele nominale ale soldurilor bugetului general consolidat, bugetului de stat, bugetului asigurărilor sociale de stat, bugetelor fondurilor speciale etc. Maniera de legiferare este una de tip imperativ, nelăsând posibilitatea vreunui fel de depășire. În acest context, Guvernul are la îndemână posibilitatea recurgerii la calea autoderogării. Aplicarea vreunei sancțiuni de tipul celei amintite este greu de presupus că va avea loc vreodată. Tocmai de aceea, art.74 din proiectul de act normativ aflat în discuție (postat pe sit-ul MFP) stipulează: ”Cheltuielile bugetului general consolidat pe anul 2011, cheltuielile bugetului de stat şi cele ale bugetului Fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate pe anul 2011 se majorează potrivit prevederilor din prezenta ordonanţă prin derogare de la prevederile art.16 şi art.56 din Legea responsabilităţii fiscal-bugetare, nr.69/2010, precum şi de la prevederile art.3 alin.(4) şi (5) din Legea nr.275/2010 pentru aprobarea plafoanelor unor indicatori specificaţi în cadrul fiscal-bugetar”.


0 comentarii la “Rectificare bugetară pe fond autoderogativ”

Comentariile nu sunt permise.