Indiscutabil, cei aproape trei ani de criză economico-financiară mondială au avut consecinţe majore pentru Uniunea Europeană. În sprijinul sustenabilităţii sectorului financiar, organismele europene au încercat repetat încurajarea creșterii economice. O analiză sumară a Planului european de redresare economică (2008) ne relevă mai multe modalităţi prin care statele membre şi UE pot ajuta economia reală. Măsurile aplicate au schimbat deja modul în care este dirijată politica economică şi monetară, apărînd organisme şi instrumente noi. Acestea influențează apreciabil maniera în care sînt utilizate în spațiul UE fondurile publice. Mai întîi să amintim că de la începutul acestui an funcționează Sistemul european de supraveghere financiară, înfiinţîndu-se Autoritatea Bancară Europeană, Autoritatea Europeană pentru Asigurări și Pensii Ocupaţionale şi Autoritatea Europeană pentru Valori Mobiliare și Pieţe. Potrivit unui Raport prezentat recent Comisiei pentru control bugetar a Parlamentului European de către Curtea de Conturi Europene (CCE), bugetul UE a avut rol important în acest context, punînd la dispoziţie 5 miliarde de euro în plus pentru a aborda problema securităţii energetice și a aduce Internetul de mare viteză în comunitățile rurale și 11 miliarde euro pentru plăți (avansuri) în cadrul politicii de coeziune. De asemenea, Banca Europeană de Investiții şi-a majorat posibilitățile de creditare a IMM-urilor cu 15 miliarde de euro. Pentru statele membre din afara Zonei Euro, în vederea acordării de asistenţă financiară, UE a utilizat un instrument deja existent, şi anume Mecanismul comunitar de asistență financiară pe termen mediu. Spre a oferi asistenţă statelor membre din cadrul Zonei Euro, UE a creat două instrumente temporare, ce vor fi înlocuite, în 2013, cu un Mecanism european de stabilitate permanent. Primul dintre acestea, Mecanismul european de stabilizare financiară, a fost înfiinţat anul trecut cu scopul de a acorda asistenţă financiară din partea Uniunii cu garanţii de la bugetul UE (de acesta beneficiind pînă în prezent Irlanda şi Portugalia). Cel de-al doilea instrument, Fondul european de stabilitate financiară, este menit să furnizeze asistenţă statelor membre din cadrul zonei euro (dispunînd de un volum de fonduri de pînă la 440 de miliarde de euro). Spre sfîrșitul anului trecut Comisia a prezentat o serie de propuneri privind o supraveghere sporită a politicilor fiscale, a politicilor macroeconomice şi a reformelor structurale ale statelor membre. Consiliul European a sprijinit această iniţiativă şi a convenit cu privire la adoptarea Pactului euro plus, care urmăreşte o coordonare de mai bună calitate a politicilor economice. A fost deja aprobată o procedură nouă pentru a coordona ex ante politicile statelor membre, intitulată „Semestrul european”. Acesta este, de fapt, un instrument comun de coordonare a politicilor economice şi fiscale ale statelor membre din UE, prin care se monitorizează disciplina bugetară, stabilitatea macroeconomică şi politicile de promovare a creşterii. Denumirea de “semestru” vine de la perioada de 6 luni în care sînt analizate politicile bugetare și structurale ale statelor membre, în scopul identificării dezechilibrelor apărute sau iminente, care ar încălca normele stabilite de Pactului de Stabilitate și Creștere. Astfel, în paralel cu pregătirea deciziilor bugetare în fiecare stat membru, se poate derula și o anumită coordonare, astfel încît economia europeană, pe ansamblul ei, să-și asigure stabilitatea și creșterea. Potrivit aceluiași Raport al CCE, mai sus invocat, alte două aspecte rămîn extrem de importante. Acestea se referă la Sistemul European al Băncilor Centrale şi la noul ansamblu de norme vizînd reglementarea politicilor fiscale naţionale. Deja, în unele state membre ale UE, precum şi în anumite ţări terţe, aceste domenii de politică fac obiectul unui control public exercitat în măsură apreciabilă. În cazul băncilor centrale, motivele care cer o reflecţie mai aprofundată în această fază sînt amplitudinea riscurilor financiare asumate, care ar putea fi suportate în ultimă instanță de contribuabilii europeni, precum şi noile atribuţii macroprudenţiale acordate în prezent Băncii Centrale Europene. În ceea ce priveşte politica fiscală, rămîne de actualitate necesitatea unei monitorizări mai eficace şi realmente independentă a politicilor aplicate în statele membre.


0 comentarii la “Mecanisme financiare europene ”anticriză””

Comentariile nu sunt permise.