Întreprinderile mici şi mijlocii reprezintă în economia UE 99% din totalitatea entităților, furnizând nu mai puțin de 75 de milioane de locuri de muncă. Cu toate acestea, pieţele financiare sunt circumspecte în ceea ce priveşte investiţiile în IMM uri noi, care le percep ca având un risc ridicat. Confruntându-se cu accesul limitat la credite, acest tip de firme a văzut în sectorul public actorul care poate juca un important rol în sprijinirea lor. Dealtfel, Strategia de la Lisabona a subliniat că iniţiativele antreprenoriale şi inovarea trebuie stimulate şi încurajate. Drept urmare, una dintre măsurile de sprijin ale UE – Fondul de garantare pentru IMM (FGIMM) – facilitează tocmai accesul acestora la finanţare. Fondul, potrivit Raportului special nr. 4/2011, elaborat de Curtea de Conturi a UE (CCUE), cuprinde diferite sisteme de garantare a creditelor, dispunând de patru secţiuni. Prima dintre acestea, Secţiunea privind finanţarea prin împrumut, are rolul de a reduce dificultățile întâmpi¬nate de IMM în obținerea de credite, care apar fie ca urmare a riscului sporit perceput, asociat investițiilor în anumite activități bazate pe cunoaştere (dezvoltarea tehnologică, inovația și transferul de tehnologii), fie ca urmare a faptului că întreprinderile nu dispun de garanții reale suficiente. Cea de-a doua, Secţiunea privind microcreditul, este menită să încurajeze instituțiile financiare în acordarea de împrumuturi mai mici, care implică în mod normal costuri de gestionare unitare proporțional mai mari pentru cei care contractează împrumuturile și nu au garanții reale suficiente. Secţiunea privind capitalurile proprii şi cvasicapitalurile include investițiile care furnizează capital de înființare, precum și finanțare de tip „mezanin”, pentru a reduce dificultățile IMM datorate structurii lor financiare slabe. Secţiunea privind securitizarea are rolul de a mobiliza mijloacele suplimentare de finanțare pentru IMM uri prin împrumut, în cadrul acordurilor adecvate de partajare a riscului cu instituțiile financi¬are vizate. Sprijinul pentru aceste tranzacții este condiționat de angajamentul instituțiilor emitente de a acorda o parte semnificativă din lichiditățile rezultate din capitalurile mobilizate pentru noi împrumuturi într un termen rezonabil. Instrumentului în discuție (FGIMM) i s a alocat aproape un miliard de euro în perioada 1998-2013, pe par¬cursul a trei programe cadru succesive. La sfârşitul anului 2009, FGIMM garanta un portofoliu total de credite în valoare de 10,6 miliarde de euro. Programului cadru pentru inovație și com¬petitivitate (CIP) îi este alocată suma de 510 milioane de euro. În practică se recurge la aceste disponibilități doar atunci când împrumuturile garantate nu pot fi ram¬bursate, iar pentru fiecare intermediar în parte se stabileşte o valoare maximă a obligaţiei. La 31 decem¬brie 2009, suma totală a cererilor de executare a garanţiilor plătite în cadrul CIP a fost de 1,7 milioane de euro. Eligibilitatea presupune ca entitățile să corespundă definiţiei date de Comisie în vederea obținerii garanţiei, respectiv ”acele întreprinderi care au mai puțin de 250 de angajați, a căror cifră de afaceri anu¬ală nu depășește 50 de milioane de euro și/sau al căror bilanț anual total nu depășește 43 de milioane de euro”. De asemenea, IMM urile trebuie să îndeplinească criteriul de întreprindere autonomă. Evident, alocarea și utilizarea câtorva sute milioane de euro de la bugetul UE nu putea să rămână în afara preocupărilor auditului public extern exercitat de Curtea de Conturi a UE (CCUE). Rezultatele unei misiuni recente a acesteia, consemnate în Raportul special nr. 4/2011, vădesc o serie întreagă de neajunsuri. Misiunea în cauză a constat, sintetic exprimat, în a evalua dacă Fondul de garantare pentru IMM a fost sau nu eficace. Pentru aceasta, s-au examinat rolurile şi responsabilităţile principalelor părţi implicate în Fondul de garantare pentru IMM – Co¬misia, nici Fondul European de Investiţii (FEI) şi intermediarii financiari, atenția focalizându-se pe Programul cadru pentru inovație și com-petitivitate (CIP, 2007-2013). Pentru fiecare intermediar financiar în parte s au examinat urmă¬toarele elemente: propunerea aferentă de garantare, eva¬luarea acesteia de către FEI şi de către Comisie şi acordul semnat între FEI şi intermediarul financiar în cauză. S au efectuat deplasări la intermediari financiari din mai multe țări (Belgia, Franţa, Ungaria, Slovenia, Italia, Spania şi Germania). De asemenea, a fost selectat un eşantion de 181 de împrumuturi aferente intermediarilor financiari „vizitaţi”, cu scopul de a se evalua dacă utilizarea împrumuturilor garantate către IMM uri era în concordanţă cu obiectivele Fondului. Constatările au scos în evidență mai multe aspecte deficitare. Întârzierile din etapa de planificare a instrumentului au împiedicat rea¬lizarea unei alocări eficace a bugetului în cursul primului an şi au cauzat întreruperea sprijinului pentru unii intermediari financiari. Deși CCEU consideră că criteriile de selecţie a intermediarilor financiari sunt în concordanţă cu practicile din instituţii finan¬ciare comparabile, se relevă imediat și slăbiciunile. Astfel, nici Comisia şi FEI nu au stabilit standarde de notare pe baza cărora candidaturile intermediarilor să fi putut fi evaluate, notate şi comparate în funcţie de gradul în care îndeplineau criteriile respective. Lip¬sa de precizie a criteriilor de selecţie a permis FEI să dispună de o mare libertate de apreciere în ceea ce priveşte evaluarea candidaturilor. S au identificat deficienţe și la nivelul documentaţiei FEI referi¬toare la stabilirea parametrilor din acord, inclusiv volumul de referinţă şi rata maximă. Cererea FEI înaintată spre aprobare Consiliului de administraţie include doar o sinteză a rezultate¬lor etapei de due diligence. La stabilirea acestor parametri, FEI se sprijină pe informaţiile furnizate de intermediarul financiar, neidentificându-se probe care să ateste că aceste informaţii au fost verificate. O parte dintre termenii acordurilor de garantare semnate cu intermediari fie nu sunt în concordanţă cu obiectivele CIP, fie oferă un grad scăzut de orientare la nivel operaţional. În urma analizei eşantionului de împrumuturi selectat de CCEU, s a constatat că 43 % din numărul de împrumuturi au fost acordate unor IMM uri care nu dispuneau de garanţii reale suficiente. Apoi, doar în 12 % din situațiile de garantare s-au utilizat împrumuturile pentru investiţii inovatoare. Se prezumă că eficacitatea sistemelor de garantare sprijinite de sectorul public este maximă atunci când investiţia finanţată nu se poate realiza în lipsa lor şi când efectele dorite nu s ar fi putut concretiza. Dată fiind aceasta și în contextul în care intermediarii financiari urmăresc să atingă volume de creditare suplimentare, se impunea acordarea unei atenţii mult mai mari ”efectului de balast” (deadweight), care, în mod nedorit, și-a făcut apariția. Cu efectul respectiv avem de-a face atunci când împrumutatul ar fi putut obţine cre¬ditul din partea creditorilor comerciali și fără a beneficia de sprijinul sectorului public. Evident, și în astfel de situaţii, s ar fi antrenat într-o anumită măsură crearea de locuri de muncă sau activitatea inovatoare. Analizele întreprinse asupra creditelor obținute cu sprijinul FGIMM au relevat un efect de balast semnificativ: 38 % din numărul de împrumuturi au fost acordate unor IMM uri care dispuneau de garanţii reale suficiente şi care, pe de altă parte, nu au utilizat aceste împrumuturi pentru inovare. Așa cum era de aștept, în fața unei asemenea constatări, CCEU nu are prea multe posibilități de intervenție. Raportul de audit sus amintit argumentează recomandarea că ”ar trebui prevăzute măsuri reale și eficace de minimizare a efectului arătat, bazate pe cele mai bune practici puse deja în aplicare de anumiţi intermediari financiari”.


0 comentarii la “Efectul de balast în garantarea publică a creditării IMM”

Comentariile nu sunt permise.