Astăzi nu mai constituie un secret pentru multă lume faptul că utilizarea numerarului pe scară extinsă favorizează evaziunea fiscală şi activităţile de albire a banilor. De aceea, în spațiul comunitar, se înregistrează tendinţa de limitare continuă a utilizării cash-ului. În ultimul timp, BCE a acordat mai multe avize cu privire la proiectele de legi iniţiate de unele state din UE, care privesc limitarea plăţilor cu numerar (PN). De pildă, Finlanda, dorind să facă mai dificil pentru angajatori munca ”sans papier”, a iniţiat un proiect de lege (PL) care prevede ca salariile să fie plătite doar prin bancă. Apoi, Belgia a perfectat un PL care prevede coborârea nivelului PN de la 5.000 de euro la 3.000 de euro (chiar de anul acesta), precum şi amenzi pentru încălcarea limitărilor, cuprinse între 250 euro şi 225.000 euro (fără a se depăși 10% din valoarea achitată ilegal cu cash). De asemenea, Danemarca vizează combaterea evaziunii fiscale prin înăsprirea normelor privind PN. Astfel, în cazul efectuării de plăţi peste plafonul stabilit, cumpărătorul răspunde solidar cu vânzătorul pentru impozitul neplătit de către cel din urmă ș.a.m.d. Interesându-l problema reducerii evaziunii fiscale și economiei subterane prin creşterea gradului de utilizare a cardurilor, în detrimentul numerarului, Fiscul nostru dovedește, iată, o anumită maturitate. E adevărat, n-ar fi fost tocmai rău să fi abordat asemenea problemă ceva mai din timp. Dacă inițial a fost preocupat de întărirea disciplinei financiare privind operaţiunile de încasări şi plăţi în numerar (IPN), propunând aducerea unor modificări substanțiale prin OUG, astăzi deja schimbă muniția de tragere, stând la baza unei inițiative legislative de rang superior (PL, ”trecut” prin Guvern, (http://www.mfinante.ro/transparent.html?method=transparenta&pagina=acasa&locale=ro). Obiectivul vizat nu este altul decât modificarea şi completarea OUG nr.193/2002 privind introducerea sistemelor moderne de plată, aprobată prin Legea nr.250/2003. Textul normativ pleacă de la faptul că nu există limitări legale pentru încă destul de multe operaţiuni cu cash, propunând diminuarea plafoanelor pentru IPN, inclusiv între persoanele fizice (PF). Sancţiunile proiectate sunt cât se poate de drastice dacă nu se respectă interdicţia de a face PN sub un anumit plafon. Mai mult ca sigur, măsura privind diminuarea plafoanelor pentru PN a fost gândită ca urmare a constatării impuse că în majoritatea schemelor fiscale evazioniste se fac plăţi de acest tip, întrucât plăţile prin bancă prezintă risc pentru evazioniști. Tocmai de aceea, PL vizează în principal următoarele aspecte: (a) limitarea PN efectuate de persoane juridice (PJ), PFA, întreprinderi individuale, întreprinderi familiale, liber profesionişti, prin diminuarea plafonului valoric al acestora, de la plafonul zilnic maxim de 10.000 lei, respectiv 5.000 lei către o singură PJ, la plafonul zilnic maxim de 2.000 lei/persoană, dar nu mai mult de un plafon total de 5.000 de lei/zi; (b) limitarea PN zilnice la 2.000 lei/persoană vor fi aplicabile şi în cazul: (b1) operaţiunilor PN efectuate de operatorii economici către PF, reprezentând plata aferentă unor achiziții, dividende, cesiuni de creanţe şi restituiri de împrumuturi; (b2) operaţiunilor de IN efectuate de operatorii economici de la PF, reprezentând plata contravalorii unor livrări/prestări, dividende, cesiuni de creanţe şi restituiri de împrumuturi; (b3) limitarea operaţiunilor de IN efectuate de operatorii economici de la PF, reprezentând contravaloarea unor livrări/prestări la plafonul zilnic de 10.000 lei/persoană; (d) limitarea IPN efectuate între PF, prin instituirea unui plafon zilnic de 10.000 lei/tranzacţie; (e) stabilirea sancţiunilor aplicabile celor care depăşesc plafoanele, respectiv aplicarea de amenzi în cuantum de 25% din sumele plătite/încasate care depăşesc respectivele plafoane. Dacă ne gândim la scopul acestor sancţiuni, întrezărim că se vizează evitarea impactului negativ asupra bugetului de stat, determinat de pierderile aduse de rambursările TVA efectuate către persoane care au făcut PN, şi-au dedus TVA, dar în amonte se constată că furnizorii care datorau TVA la buget au ”dispărut”. Or, după jurisprudenţa UE (CEJ), dreptul de deducere a TVA se poate anula doar dacă se poate dovedi că  beneficiarul a ştiut ori ar fi putut cunoaște că furnizorul este implicat într-o fraudă fiscală privind TVA, sau dacă există vreo practică abuzivă care generează obţinerea de avantaje fiscale. Întrucât procedura de aplicat în aceste condiţii este de lungă durată, iar pentru combaterea fraudei fiscale sunt necesare măsuri care nu pot fi aplicate imediat, inițiatorul PL consideră că cea mai bună soluţie o constituie stabilirea unor niveluri ridicate de amenzi pentru cei ce depăşesc plafoanele stabilite de lege privind PN. În fine, nu putem să nu observăm că sistemul de amenzi, totuși nu contravine acquis-ului comunitar, nivelul propus fiind apropiat de cota TVA (la distanță doar de un procent).


0 comentarii la “(Re)plafonarea generalizată a valorii operațiunilor cu cash”
Comentariul tau